Moldovenii şi calvarul vămilor

Sursa: Flux

Republica Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Kârgâzstan şi Uzbekistan sunt statele care, începând cu ultima săptămână a lunii august vor “beneficia” de un tratament “preferenţial” la intrarea pe teritoriul statului ucrainean. Asta se întâmplă după ce România a introdus pentru cetăţenii moldoveni acelaşi sistem “frăţesc” de trecere a frontierei care prevede prezentare unei sume de bani, ca una dintre condiţiile pentru acordarea vizei de trecere în partea stângă a Prutului. Unicul stat în care mai putem intra fără prea mari probleme rămâne celălalt “frate” de la Răsărit, fostul „frate mai mare” din timpul imperiului sovietic – Rusia. Şi nu din dragoste mare pentru moldoveni, cărora ruşii le mai spun ţâganâ (ţigani), bâki (boi), barâghi (ce în traducere ar însemna ciofligari), ci din nevoia de a-şi asigura domeniul construcţiilor cu forţe ieftine de muncă.

Mă întreb cum am ajuns noi din Grupul “3+1″ (Lituania, Estonia, Letonia + Moldova), în momentul colapsului Uniunii Sovietice, trecând rapid prin Grupul Balcanilor de Vest, tocmai în Grupul “Stan” (acum devine tot mai relevanta gluma unor foşti colegi de facultate referitor la “Moldostan”)?

Iată ca deja a apărut presupunerea precum că “Regimul nou de tranzit al frontierei cu Ucraina reprezintă rezultatele proaste ale guvernării”. Rezultatele cărei guvernări?, mă întreb. A, da, a guvernării comuniste, dar cu toată incompetenţa guvernării comuniste, reală sau imaginară, Ucraina a impus aceste restricţii după ce comuniştii au pierdut alegerile. De ce tocmai acum, când Moldova se afla intr-o criza politica acuta, vecinul de la est de Nistru ne face un asemenea cadou? Să fie oare din cauza orientării “pro-româneşti” sau “pro-ruseşti” a AIE? Ucraina nu accepta nici una nici alta, din simplul motiv ca nu îi este convenabilă nici una din aceste variante. O apropiere agresivă a Moldovei de România, din cauza unor fobii şi prejudecăţi moştenite încă din perioada sovietică, este de natură să deranjeze Kievul, dar apropierea noastră de Rusia ar provoca reacţii de-a dreptul ostile, dat fiind faptul că Moscova este un inamic pe faţă a Ucrainei care urmăreşte divizarea teritorială a acesteia.

Ce are de făcut Chişinăul în această situaţie? În primul rând, să-şi consolideze statutul de subiect de drept internaţional suveran şi independent. Cel mai înţelept ar fi ca administraţia Republicii Moldova şi cea de la Kiev să-şi asume un parteneriat moldo-ucrainean pentru integrare europeana, bazat pe relaţii bilaterale prieteneşti. Pragmatic vorbind, cel mai bun partener pe care îl poate avea acum Moldova este Ucraina şi viceversa (asta, desigur, fără a scoate din calcul (în cazul Republicii Moldova) România, de care suntem mult mai apropiaţi pe dimensiunea etno-culturală, cu care suntem o naţiune, vorbind aceeaşi limbă, având aceeaşi istorie, cultură, tradiţii, dar cu care nu ne aflăm în condiţii geopolitice diferite, România fiind membră a Uniunii Europene şi NATO, iar noi rămânând ca şi Ucraina în afara acestor instituţii).

Trecând în revistă colaborarea de până acum a acestor două state, trebuie menţionat faptul că potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică al Republica Moldova, Ucraina, pe parcursul ultimilor ani, ocupă stabil locul de lider printre principalii parteneri comerciali exteriori ai Moldovei, iar ţara noastră ocupă locul cinci printre ţările CSI în comerţul cu Ucraina. Un alt domeniu de colaborare este Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră în Moldova şi Ucraina (EUBAM), care este sigurul mecanism ce oferă autorităţilor constituţionale de la Chişinău un control, fie şi parţial, pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. La nivel de cooperare regională, Moldova şi Ucraina sunt membri fondatori ai GUAM, în cadrul căreia cooperarea delegaţiilor ţărilor membre include consultări sistematice cu scopul discutării problemelor actuale care vizează interesele de importanţă regională, precum şi elaborarea poziţiilor comune pe aceste probleme. Din punct de vedere politic, relaţia dintre administraţiile de la Kiev şi Chişinău par a fi amorfe, cu unele excepţii, iar pentru a menţine colaborarea în domeniile menţionate mai sus, e nevoie de un angajament politic asumat public, care să contribuie nemijlocit la asigurarea viitorului european al acestor state.

De aceea, Moldova şi Ucraina au nevoie unul de altul, chiar dacă, la prima vedere, Moldova este un jucător neînsemnat pe harta Europei de Sud-Est. Moldova şi Ucraina trebuie să se ajute reciproc în procesul de integrare europeană şi, mai ales, să lupte împreună împotriva oricăror tendinţe răuvoitoare din exterior. Asta ar exclude îngreunarea procedurii de trecere a frontierei şi ar intensifica demersul comun al acestor două state pentru facilitarea regimului de vize la intrarea în UE.

Ana CIOFU, pentru FLUX

M-am innoit

Se zice ca pentru a schimba lumea trebuie sa incepi prin a te schimba pe tine insuti. Tocmai de aceea mi-am zis ca n-ar fi rau sa schimb imaginea blogului, nu de alta, dar Rwanda deja e un capitol inchis (de fapt 3 capitole, introducere, concluzii si anexe). Prin urmare, dau curs altei etape care, cu siguranta, se va dovedi a fi mai fructuoasa si mai revolutionara decat precedentele.

Dupa schimbarea personala, ce ziceti de schimbarea Republicii Moldova? s-o….renovam, poate?

Ganduri (aproape) politice

E din ce in ce mai complicat. Simt cum ni se ia pamantul de sub picioare si nu putem face nimic, unii nici macar nu-si dau seama de seriozitatea evenimentelor. Imaginea oamenilor despre  politic si politica o ia razna, fenomen folosit de cui nu ii lene in scopuri care de care mai perverse. Nu avem razboi politic, acesta e mimat pur si simplu pentru a  avea un numar cat mai mare de oameni prinsi in capcana intereselor de grup. Am spus-o cu mai multe ocazii, cred in teoria conspiratiei, pentru ca atunci cand crezi in Bine (a se citi Dumnezeu) stii sigur ca exista si Raul care ne corupe la fiecare pas prin chip de inger.

Nu cred in declaratii politice despre Democratie, nu cred in declaratii politice despre Libertate. Stii ce spunea Petre Tutea despre Libertate?

“Unde e omul, in imanenta liber? Intr-o bisericuta de lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii. [...] Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa inlocuiesti infinitul si autonomia gandirii cu credinta in Dumnezeul crestin: Robeste-ma, Doamne, ca sa fiu liber. Libertatea eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participand la actul mantuirii tale crestine, sau poti sa cobori in intuneric. [...] Libertatea omului e partea divina din el. Fara nemurire si mantuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mantuirii, nu e liber.“

Si ma gandesc acum, cat de mult a fost denaturata esenta acestui cuvant si cat de mult scade credinta oamenilor. Nu ma considera fanat religios, pentru ca nu sunt, dar sa stii ca am o ierarhie a valorilor – Dumnezeu, Neam, Familie – iar credinta ortodoxa este una din trasaturile de baza a romanilor.

“La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria romanilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.” (Petre Tutea)

Uite ca nici eu nu inteleg cum poti sa fii roman si sa nu crezi in Dumnezeu, pentru ca sunt absolut complementare.

Avantaje si dezavantaje ale specializarii in RI

Din plictiseala, pe de o parte, si din necesitatea de a explica unele evenimente, pe de alta, mi-am zis ca ar fi bine sa fac o mica retrospectiva a studiilor in domeniul relatiilor internationale. Utilitatea cunostintelor in RI este concluzia generala la care ajung, dar e nevoie de exemplificare in acest acest sens.

Primul mare avantaj este adancirea in culisele istoriei politice, care iti deschide o perspectiva si o abordare diferita (poate) si te ajuta sa faci legaturi perfect logice cu evenimente, procese, curente si miscari contemporane. Ma inchin in fata Istoriei pentru ca ea este deschizator de drumuri si prin ea ai marea sansa de a percepe sistemul in care traiesc unii si supravietuiesc altii. Nu de alta, dar ea, Istoria, nu reprezinta altceva decat viata noastra si a inaintasilor nostri; si ce poate fi mai intelept decat a invata din greselile trecutului pentru a nu le repeta in viitor?

Un al doilea avantaj este formarea deprinderii de a deosebi binele de rau si adevarul de minciuna pe baza realitatilor istorice. Aceasta se dobandeste prin comasarea cunostintelor despre diferite teorii geopolitice, geostrategice, politico-filosofice, ale stucturii relatiilor internationale si sistemului international. Datorita acestora e mult mai usor sa definesti si sa analizezi politica dusa de state, fie ele mari economii mondiale sau tari mici aflate la intersectia “marilor cai comerciale”. Astfel, poti privi dintr-un alt punct de vedere actiunile Kremlinului sau Washington-ului sau poti chiar emite supozitii asupra viitorului Africii si implicarii Asiei in valorificarea resurselor naturale africane. Reusesti sa intelegi obsesia Rusiei de a fi prezenta in Europa de Sud-Est, implicatiile care deriva de aici si efectele asupra spatiului pruto-nistrean. Iti dai seama de falsitatea unor argumente pentru intreprinderea unor activitati economice, politice, sociale si militare, precum si de mijloace de manipulare a opiniei publice in vedere obtinerii unui anumit curent de idei care convin anumitor structuri.

Dupa cursuri ca “Geografie etnica si confesionala” intelegi ce “bred” reprezinta declaratii de genul “dezbinarea societatii MD pe principii etnice” in contextul unei omogenitati de minim 86%! Poti simplissim vedea diferenta dintre etnie, etnos, etnicitate si grup etnic si intelegi cum sa ajungi la dezbinare etnica, care n-o sa se adevereasca niciodata intr-un stat omogen asa ca Republica Moldova. In acest context dau cu piciorul in “multinationalitatea” noastra.

Dupa cursuri gen “Semiotica Politica” iti dai seama ca multe lucruri, fenomene sau obiecte, comporta un anumit mesaj, neobservabil la prima vedere. Incepi sa te casti la fiecare statuie care iti iese in cale si sa-i faci analiza semiotica Intri in culisele diplomatiei si inveti cum sa porti o negociere, fie ea economica sau politica, tacticile si tehnicile careia poti sa le aplici cu succes in cotidian. Exemplu: tactica feliei de salam.

Ai parte si de cursuri care iti scot peri suri gen “Relatiile moldo-polone in perioada medievala” – curs care m-am incapatinat sa nu-l invat (nush daca e bine sau rau), unicul lucru care il tin minte fiind depunerea juramantului de vasalitate de la Colomeea. Inveti despre contract social, machiavelism sau realpolitik, notiuni si concepte importantissime pentru analiza realitatilor din zilele noastre. Dupa studii la RI te faci bun analist al timpului si spatiului politic national si international, de aceea, sustin cu certitudine ca este un domeniu al cunoasterii necesar pentru a avea cultura politica (sau generala) elevata.

Георгиевская ленточка versus Tricolorul romanesc

De cativa ani incoace, in preajma zilei de 9 mai, se observa o “invazie” de panglici bicolore cu 5 fasii alternante de culoare neagra si oranj, numite conventional “Panglica Sfantului Gheorghe”.  Chiar daca imaginea Sfantului Gheorghe este interpretata de multe ori ca simbol al Rusiei, vreau sa remarc faptul ca laitmotivul calaretului care omoara sarpele sau balaurul exista in foarte multe culturi atat crestine cat si islamice (a se vedea mituri din Siria sau Etiopia). Acest simbol este foarte raspandit si vine din perioada precrestina. Mai mult ca atat, originea acestui simbol este atemporal, venind, daca vreti, dinainte de construirea Turnului Babel, adica inainte sa se incurce limbile, atunci cand toti contituiau o masa omogena si aveau aceleasi credinte, principii si idei despre lume. Dar despre evolutia imaginii Sfantului Gheorghe in lume si in spatiul romanesc puteti usor afla la un simplu search pe google.

Ceea ce vreau eu sa supun atentiei este incarcatura simbolica a Panglicii Sfantului Gheorghe si contextul in care este ea folosita si promovata. Deci ne pomenim in situatia in care Panglica Sfantului Ghoerghe devine instrumentalizata ideologic, aparent in scopuri pur sociale.

Георгиевская ленточка este o actiune sociala, dedicata comemorarii “Marelui Razboi pentru Apararea Patriei“, initiata de «РИА Новости» si  РООСПМ «Студенческая община» in anul 2006. Consta in distrubuirea si purtatea acestei panglici in perioada 24 aprilie – 12 mai. Organizatorii actiunii aduc la cunostinta publicului ca in 2006 au fost distribuite gratis 5 milioane de panglici in toata lumea, in 2007 mai mult de 1o milioane, iar timp de trei ani de la initierea actiunii au fost distribuite gratis mult peste 20 milioane de panglici. Se opereaza cu termeni sensibili de comemorare a celor cazuti in Marele Razboi pentru Apararea Patriei si renastere a constiintei maselor in vederea unitatii in respectarea trecutului.

“Акция финансируется государством, органами местного самоуправления, а также коммерческими и иными организациями.”

“В акции «Георгиевская ленточка» принимают участие жители многих стран мира (в том числе, по словам организаторов, Франции, США, Китая, Великобритании и др.). «Георгиевская ленточка» стала традицией и неотъемлемой частью празднования Дня Победы. Акция может восприниматься как новая российская национальная идея.“

Vreau sa fac o mica paranteza referitor la diferenta simbolica si ideologica dintre Marele Razboi pentru Apararea Patriei si Cel de-al Doilea Razboi Mondial. A se lua in considerare faptul ca primul dureaza in perioada 1941-1945, iar cel de-al doilea intre 1939 si 1945. Nu cred ca e necesar sa explic cine cu cine a luptat si de ce. Ceea ce ne intereseaza pe noi este sa intelegem logica partajarii conceptului unuia si aceluiasi razboi. Este mai mult decat evident ca URSS-ul si Rusia, la etapa actuala, continua sa puna o amprentă vizibilă a politicilor sovietice dezvoltate aici, atât la propriu cât şi la figurat, menţinându-se drept factor de influenţă pentru memoria colectivă.

Intr-o analiza din perspectiva semiotica a comemorarii zilei de 9 mai am selectat urmatoarele: “Deseori apare întrebarea de ce se insistă pe sărbătorirea „eliberării”? Puţin probabil că motivul ar fi doar onorarea memoriei colective şi a societăţii care aduce onorurile cuvenite celor ce au luptat în Marele Război Pentru Apărarea Patriei. Din ce în ce mai mult se simt tendinţele politice ale sărbătorii, care chiar dacă rămân nedeclarate, au o influenţă notorie asupra valorilor naţionale şi a societăţii în general.…mult prea mulţi mai cred încă în faptul că sovieticii ne-au eliberat pe noi, de români; pentru că limba doar unei minorităţi naţionale tot mai des e folosită şi are pretenţii de a fi “de stat”; pentru că se ridică, renovează, recrează monumente sovieticilor, pentru că 9 mai e ziua Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei şi nu Ziua Europei, pentru că există amintirea despre “Rumâno-faşiskaia armia”; pentru că nu ştim să ne preţuim eroii; pentru că multe lucruri vor fi ascunse, tăinuite, negate şi uitate; pentru că este securitate si nu siguranţă, pentru că, în ciuda adevărului istoric, toate au ajuns „o închipuire” a unor minţi a căror timp demult trecut era doar o perioadă mitologică despre care au vorbit pentru „a-şi lăsa”numele printre filele istoriei.”

Tot in acest context, va invit sa cititi doua interviuri, doua perspective total distincte, unul romanesc si altul pro-rusesc, pentru a sesiza voi insiva diferenta. (*Interviurile sunt realizate de Corina Toma)

Ceea ce ma doare pe mine este faptul ca multora le este rusine sa poarte la piept Tricolorul nostru romanesc, dar afiseaza ostentativ Panglica Sfantului Gheorghe care este intrumentalizata si ideologizata la maxim, servind interese absolut straine neamului nostru! La fel de dureros e faptul ca eroii Armatei Romane sunt dati uitarii si tratati ca  niste dusmani ai poporului si nimeni nu le inventeaza panglici si nimeni nu le onoreaza memoria!

Pana cand o sa ne lasam manipulati? Da, e adevarat ca au murit buneii nostri in acest razboi, dar moartea lor e folosita in scopuri perfide, impotriva noastra, si refuz sa accept acest lucru!

Eu am facut alegerea, acum e randul tau sa decizi!

Daca Dumnezeu ar fi inventat Democratia, ar fi facut-o functionala!

Un Roman Adevarat, este mai intai de toate un bun crestin, abia dupa asta e roman. El se raporteaza la cuvantul divin, nu la moda occidentala… Si unde poti intalni un astfel de exemplar? La tara, intr-un oarecare sat uitat de lume, pentru ca, stiti voi, Vesnicia s-a nascut la sat! As vrea sa invatam de la tarani credinta pura si sincera, sa invatam traditia adevarata, sa invatam iubirea de pamant. As vrea sa nu-i urbanizam, ci sa-i ajutam sa se dezvolte acolo, asta fiind ultima noastra sansa de salvare a spiritualitatii si identitatii neamului.

Spuneam de raportarea romanului adevarat  la cuvantul divin si nu la moda occidentala. Sa vezi mergand printr-un sat, sa zicem Butuceni, doi indivizi de gen masculin tinandu-se tandru de mana ar fi o imagine de origine stiintifico-fantastica, pentru ca o sa fie imediat prinsi si batuti pana la sange de localnici. Sau amintiti-va cum vorbeste lumea in sat despre fata lu cutare a lu cutare care mergea prin centrul satului cu fusta scurta pana la buric… O sa reprosati: Da ce treaba are vecinul cu viata mea, eu singur hotarasc cum sa ma imbrac si cum sa ma port! Da, sunt de acord… intr-o oarecare masura… Dar scriam in unul din posturile anterioare despre rusinea si frica de ce o sa zica lumea ca metoda miraculoasa de salvare a noatra de viciile occidentale, care ne-ar fi inghitit de mult. Romanul crestin, raportat la Dumnezeu este intruchiparea modestiei, smereniei, rusinii (pozitive), e saritor la nevoie, binevoitor – are si pacatele lui, nu-i vorba – dar este o fiara, un lup salbatic si flamand atunci cand ii este atacat pamantul, ii sunt atacate principiile, traditiile, credinta! Ma intreb oare unde o sa mai gasiti asa atasament fata de Tara? Va spun eu: in societatile traditionale. Care sunt ele? Azi mai sunt statele arabe si triburile ratacite prin Oceania, Africa, America Latina. Cum se mentin? Prin raportare la un Dumnezeu al lor, prin respectarea pricipiilor, traditiilor existente de secole; nu cauta drepturi la CEDO si nici nu-si dau in judecata vecinul pentru ca i-a “ofensat”.

Vorbeam cu un american despre democratia americana si i-am dat un exemplu: “aici la voi un om poate sa-si dea in judecata vecinul pentru faptul ca acesta a taiat copacul din gradina lui, dar care facea umbra in gradina primului”. Interlocutorul a ras si m-a intrebat “a fost asa caz sau l-ai invetat acum?” I-am zis, da, l-am inventat, la care el (un domn de altfel foarte foarte inteligent pe care il respect la infinit) a ramas un pic pierdut si a zis dezamagit ca e grav ce se intampla cu societatea americana… Uitati-va pana unde poate sa degradeze o societate pretins democratica! Pentru ca e un exemplu cu adevarat absurd, dar atat de real din pacate… Unde mai pui ca democratia americana exista ca valoare doar in mintile americanilor. Explic: astia au dreptul sa faca tot ce le trece prin cap, au mii de oportunitati, numai sa vrei sa profiti de ele, Dar au un sistem de securitate atat de bine pus la punct si sistemul asta genial de credit care tine sub control cetateanul de la nastere pana la moarte pe langa detaliatele dosare ale fiecarui cetatean in parte, incat ramai mut si intrebi: Stai domnule, da unde era democratia si dreptul la viata privata? Democratia vest-europeana e si mai tragica – o consider o greseala enorma de sistem, atat de mare incat societatile din vestul Europei risca sa dispara pentru ca nu au stiut care sunt limitele democratiei. Astfel, avem in slavita Europa o invazie incredibila de islamisti (traditionalisti!), superficialitate si non-valori care scurma din interior si pe francez, si pe italian, si pe belgian, si pe britanic cu riscul de a-i face sa dispara la un moment dat (Se vede treaba ca s-a strecurat o eroare in sintagma celebra “Am creat Franta, acum sa-i creem pe francezi” (sic!) ), si avem baaaaaaaaaaaaaaaaani, muuuuuuuuuuuuulti baaaaaaaaaaaani…..

De cealalta parte stau societatile traditionale, cu valori culturale impresionante si raportare directa la Dumnezeul lor (Alah, Dumnezeul Crestin sau alt zeu), care se dezvolta intr-un ritm acerb, devenind concurenti puternici pentru economiile occidentale, si au un avantaj enorm – dau prin sita tot ce vine din Occident si selecteaza exclusiv ceea ce li se potriveste, ignorand cu desavarsire elementele “valoroase” de “democratie” care nu se regasesc in societatile lor!

Acum hai sa vedem cum e cu democratia crestina. Avem 10 porunci pe care un bun crestin Trebuie sa le respecte. Putem sa alegem intre a le respecta si a le ignora, dar stim consecintele: Cine respecta poruncile merge in Rai si are viata vesnica, cine nu – sta la caldutz langa foc… Mai avem posibilitatea sa ne pocaim si sa fim iertati. In definitiv suntem liberi sa alegem cum ne traim viata, dar ni se pun conditii concrete in evolutia existentei noastre. Sa ne amintim acum de taranul nostru despre care vorbeam la inceput. Legatura lui Sfanta cu Dumnezeu il face ascultator si smerit in fata poruncilor divine si canoanelor bisericesti. El nu simte necesitatea de a apela la CEDO pentru ca Dumnezeu nu-i da voie sa aleaga unde merge dupa moarte. El nu intelege logica “democratiei occidentale” care este Impotriva Firii. E ca si cum ai face un ceas sa mearga invers! Exista legi si principii care trebuiesc respectate pentru ca asa e dat, pentru ca asa a fost de veacurisi va fi intotdeauna!

E asta democratie? Nu prea! E dictatura? Nici atat! E oare asta o a treia cale? Sansa care ni se ofera pentru a ne salva sufletele, neamul si identitatea istorica prin raportare la Dumnezeu? Absolut!

Ori laie, ori balaie…

Acum la noi in Republica Moldova se inregistreaza o disfunctionalitate enorma in perceperea exercitiului democratic. Aici daca esti impotriva comunistilor, esti automat “opozant”, si daca esti impotriva “opozitiei”, esti automat comunist. Vreau sa va aduc la cunostinta faptul ca, din fericire, Exista si o A Treia Cale!

Moldova-Rusia, scor 1-3

E ziua cand am pierdut Moldova. Si nu am pierdut-o prin lupta, nu, servit-o pe tava pur si simplu. Simt deja cutitele si furculitele care se indreapta asupra noastra sa ne mai taie un pic. Oare ce suntem noi, moldo-romanii…vreo combinatie sumbra de emo sadici, numai astia se arunca in gura lupului de placere. Se pare ca noi suntem satisfacuti doar atunci cand cineva “ne are”. Cadem oare in lumea pedarasiei fara sa ne dam macar seama?

E ziua cand am pierdut Moldova in fata Rusiei. Cel mai grav e ca nu este prima data. Moldova a incasat primul mare gol in 1812. Vremuri tulburi erau, sa multumim arbitrului otoman ca a favorizat echipa muscala. Peste 100 de ani de atunci am hotarat sa reducem din handicap, sa egalam scorul si am incris un gol extraordinar, numit poate fi si golul magic al istoriei: Unirea din 1918 – ce palma dureroasa pe fata ruseasca. Dar echipa adversa e puternica s-o ia naiba. A cautat foarte repede sa se revanseze, iar in 1940 ne-a rupt, o, mama, ce ne-a mai rupt. De atunci tot a jucat pe partea noastra de teren fara nici o problema, caci nimeni nu era in stare sa se organizeze, iar jucatorii nostri, sarmanii, erau dispersati, fiecare pasa a lor fiind interceptata de rusi. S-au tot distrat ei cu noi pana prin ‘90, atunci cand, prin voia soartei, o parte a jucatorilor s-au accidentat si echipa moscovita a trebuit sa bata un pic in retragere, dar asta a durat numai pana cand au fost inlocuiti accidentatii cu jucatori buni, cu forte proaspete.

In 2009 a venit si al treilea gol, cel mai urat poate. N-am stiut sa profitam de sansele care ni s-au oferit. Am lasat iar Moldova la cheremul intereselor straine. Asa ne trebuie! Ar fi bine sa ne zgaraiem toti pe fata, in felul asta sa ne recunoasca strainii: moldoveanul e specia de om care isi face rau cu propria mana, or cum ar veni: sado-masokishti!

Nu m-as mira sa avem anul acesta parada dezorientatilor sexuali in Chisinau. No sa ma mir nici daca o sa semnam vreun act care sa legitimeze armata rusa. Cu atat mai mica o sa-mi fie mirarea daca speranta liberala ne va fute in stil pedarast.

Doamne iarta-i pe basarabeni, ca ei nu stiu ce fac!

-Cine sunteţi voi? -Stăpânii Lumii! -Veţi ajunge, dacă noi vom pieri!

Craciun Fericit!

In ajun de Craciun, fie-va dorintele realizate, iar fulgii iernii sa va aduca implinire. Sfanta zi a nasterii Mantuitorului sa coboare lumina asupra tuturor, pacea sa va inunde sufletele. Sarbatorit pe vechi sau pe nou, Craciunul sa va fie motiv de bucurie. Acum e momentul sa se intareasca credinta in Dumnezeu, e momentul sa devenim mai morali, mai buni, mai demni.