Societatea civilă și Statul de Drept

Statul de drept și societatea civilă – noțiuni abstracte la prima vedere – sunt entități complementare, relația dintre acestea, simplificată la maxim, putînd fi comparată cu îmbrăcarea mănușii pe mînă. Ambele entități sunt produsele organizate ale unei comunități distincte de oameni, avînd ca scop realizarea interesului acestei comunități, definit de comun acord, pe baza principiului îndeplinirii Binelui comun. Interesantă este abordarea unor politologi potrivit cărora ”putem vorbi despre un stat de drept doar atunci cînd apare distincția clară între stat, pe de o parte, și societate civilă, pe de alta”. Remarcăm faptul că această distincție nu trebuie nicidecum să plaseze statul de drept și societatea civilă pe poziții de confruntare. Dimpotrivă, acestea trebuie să colaboreze, mai ales avînd în vedere că statul de drept este legitimat prin procese electorale la care participă reprezentanții societății în ansamblu, fie că fac sau nu parte din sectorul asociativ. Pornind de la această premiză, vom analiza cîteva dintre trăsăturile relației stat de drept – societate civilă (sector asociativ), din perspectiva realităților Republicii Moldova.

Statul de drept, bazat pe democrație constituțională, se spijină pe următoarele idei și mecanisme complementare:

1. Mecanismul ”majoritatea decide; minoritatea se conformează deciziei majorității”;

2. Principiul respectului față de minorități, în conformitate cu deciziile luate de comun acord cu majoritatea;

3. Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

4. Ideea de dreptate.

Apreciem viziunea potrivit căreia statul trebuie să fie garantul orînduirii, să adapteze în permanență regulile și structurile orînduirii la exigențele dezvoltării societății pentru a asigura o bună dezvoltare în spiritul dreptății și al ideii de bine comun.

Componentele orînduirii de care se face responsabil statul sunt regulile, structurile de stat și infrastructura. Este, de asemenea, necesar să facem distincție între administrația de stat și activitatea politică. Administrația trebuie să asigure respectarea legilor și funcționarea normală a instituțiilor de stat; oamenii politici responsabili de guvernare trebuie să aibă o viziune de dezvoltare a societății prin organizarea orînduirii și prin adaptarea acesteia la schimbările determinate de evoluția istoiei și a vieții sociale.

Societatea civilă întruneşte toate formele asociative, cu excepţia celor care administrează puterea de stat, care reprezintă diverse interese ale membrilor și susținătorilor acestora. Societatea civilă este un sistem de relaţii neguvernamentale şi sociale, ale instituţiilor publice, care exprimă diverse interese, nevoi şi valori ale societăţii şi care dau persoanei posibilitatea să-şi realizeze drepturile sale civile. Societatea civilă formează acel mediu social de convieţuire al persoanelor, unde are loc activitatea lor socială, care determină, în esenţă caracteristicile modului lor de viaţă. Sectorul asociativ s-a consolidat din ce în ce mai mult, în ultimii ani. Libertatea de expresie, de întrunire şi de acţiune de care beneficiază organizaţiile societăţii civile (OSC) demonstrează, per ansamblu, viabilitatea societăţii civile din Moldova. Este adevărat că mai persistă unele lacune legislative, dar activizarea maximă a cooperării dintre societatea civilă şi administraţia publică centrală şi locală le va înlătura în cel mai scurt timp. Concepţia precum că dezvoltarea societăţii civile depinde de o legislaţie cît mai permisivă este, în opinia noastră, greşită. Bineînţeles, legile trebuie să asigure buna funcţionare a organizaţiilor societăţii civile, dar acestea, la rîndul lor, trebuie să respecte anumite angajamente asumate de întreaga societate în vederea asigurării principiului Binelui Comun. Or, toate formele de asociere, fie ale puterii de stat, fie ale societăţii civile, trebuie să activeze doar în această direcţie.

Contribuţia societăţii civile la consolidarea statului de drept

În ultimii ani, relația dintre administrația publică și sectorul asociativ a fost consolidată prin adoptarea și punerea în aplicare a Strategiei dezvoltării societății civile în anii 2009 – 2011. Potrivit acesteia, organizaţiile societăţii civile (OSC) se afirmă tot mai vizibil ca partener plenipotenţiar în colaborarea cu autorităţile publice şi cu mediul de afaceri atît la nivel naţional, cît şi pe plan local. Situaţia este influenţată, pe de o parte, de profesionalismul, deschiderea şi implicarea activă a OSC din diverse domenii în soluţionarea problemelor cu care se confruntă statul, iar pe de altă parte, de necesitatea implementării standardelor europene care presupun o implicare activă a societăţii civile în procesul de luare a deciziilor.