Palanca, test pentru un nou rapt teritorial de proporţii – Transnistria

Cine a circulat zilele acestea pe traseul Odesa-Reni a putut vedea că ucrainenii au şi pus stăpânire deplină pe cele 18 hectare de pământ din moşia satului Palanca pe care Guvernul Filat le-a transmis printr-un act trădător Kievului pe 30 iunie 2011. Zeci de maşini cu plăcuţe de înmatriculare ucrainene staţionează zilnic de-a lungul traseului, iar stăpânii lor pescuiesc în voie pe malul Nistrului şi în canalele de acumulare care aparţin, de fapt, pălăncenilor, dar care nu au acces la ele, în timp ce străinii le exploatează după bunul lor plac. Nu mai vorbim de faptul că cei din Palanca au fost lipsiţi în mod brutal şi de dreptul de a accede liber şi de a folosi proprietăţile lor de peste traseu (900 de hectare de teren, plus la aceasta, bălţi, canale, stufăriş – o adevărată comoară de care dispun foarte puţine comunităţi din Republica Moldova).

Guvernul Filat şi întreaga alianţă de guvernământ i-a trădat pe pălănceni. Pălăncenii, spre onoarea lor, au protestat cum au putut. Numai că nu i-a auzit nimeni. Doar ministrul de Externe, Iurie Leancă, a mers în vizită la ei ca să-i aburească cu tot felul de promisiuni doar ca aceştia să consimtă la actul trădător de înstrăinare a moşiei lor. Trucul ministrului care a încercat să-şi mintă propriul popor nu a reuşit, pălăncenii l-au huiduit, după cum a meritat.

Ţara, care şi-a trădat Palanca

Însă nu doar Filat şi Leancă i-au trădat pe pălănceni, ci şi întreaga Republica Moldova a trădat comunitatea de la Palanca, pentru că nimeni nu s-a solidarizat cu ei. Partidele politice au tăcut. A tăcut mâlc şi presa, doar câteva publicaţii au bătut alarma, inclusiv FLUX. Presa a tăcut pentru că este aservită puterii sau oligarhilor prin banul cărora a fost instaurată această putere.

La fel şi societatea civilă. Cei care luptă cu atâta sârg pentru drepturile omului s-au făcut că plouă în cazul Palanca. Tot aşa au procedat şi pretinsele organizaţii patriotice şi naţionaliste, care, de vreo câţiva ani, fac zgomot mare pe străzile Chişinăului. Numai lozinci bombastice şi patriotarde: Basarabia – pământ românesc!, Basarabia e România şi altele de genul acesta. Iată că atunci când Guvernul Filat cedează ucrainenilor pământul de la Palanca, nimeni nu-şi mai aminteşte că Basarabia este pământ românesc. Şi Palanca este pământ românesc, şi Palanca este România. Nu? De ce atunci nimeni nu a ieşit să protesteze împotriva sfârtecării moşiei noastre româneşti la Palanca?

Am mai spus-o şi cu alte ocazii, aceşti patrioţi de carton ies la lumină doar atunci când anumite servicii oculte au nevoie de perdele de fum naţionaliste şi patriotice pentru a legitima tot felul de acţiuni dubioase sau chiar criminale, care nu au nici o legătură cu interesele legitime ale naţiunii române, ba chiar sunt contrare acestora, cum a fost, spre exemplu, incendierea clădirii Parlamentului şi a palatului Preşedinţiei pe 7 aprilie 2009. Aţi văzut atunci câţi patrioţi avea naţiunea noastră?! Iar când se vinde în mod criminal o parte din moşia ţării, atunci marii noştri patrioţi tac mâlc, pentru că nu au primit nici un fel de ordine şi instrucţiuni ca să-şi manifeste patriotismul.

De vânzarea pământului ţării la Palanca se fac vinovaţi nu doar guvernanţii de astăzi şi cei de ieri (care, dacă stai să-i priveşti atent, constaţi că sunt tot aceiaşi), ci şi mulţi, foarte mulţi dintre cetăţenii noştri care, adevărat, nu poartă nici o răspunderea administrativă, dar cărora le revine responsabilitatea morală de a-i fi adus la putere prin votul lor pe vânzătorii de ţară de astăzi. În ajunul alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, se ştia deja că Filat este interesat să le dea ucrainenilor la Palanca o parte din pământul ţării, şi totuşi, concetăţenii noştri l-au votat. La fel ca şi în cazul lui Marian Lupu şi a lui Mihai Ghimpu, ei tot intră în rândul vânzătorilor de ţară pentru că nu s-au opus acestei înstrăinări, nu au schiţat nici un gest de dezacord cu Filat, deşi aveau obligaţiunea şi morală, şi legală să o facă. Şi alegătorii acestor doi indivizi se fac vinovaţi de înstrăinarea pământului ţării.

Despre comunişti, despre Vladimir Voronin, ce să mai vorbim, responsabilitatea lor pentru raptul teritorial de la Palanca este la fel de mare ca şi a celorlalţi, doar ei au ratificat, în 2001, în Parlament, Tratatul moldo-ucrainean de frontieră şi Protocolul adiţional la acest tratat privind transmiterea în proprietatea şi sub jurisdicţia exclusivă a Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca, precum şi a sectorului de teren de sub acesta, împreună cu încă 18 hectare aferente, ambele documente fiind semnate la 18 august 1999 de foştii preşedinţi Petru Lucinschi şi Leonid Kucima. Este adevărat că după ce au ratificat documentul în Parlament, comuniştii au amânat punerea lui în aplicare, dar „opera” începută de Lucinschi, continuată de PCRM, a fost dusă la bun sfârşit, de fapt, la rău sfârşit, de AIE 2.

Guvernanţii bâlbâie explicaţii

Am spus că doar câteva publicaţii au luat atitudine faţă de vânzarea pământului ţării la Palanca, între acestea este şi portalul omg.md. Păi, iată, chiar în ziua în care Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a semnat Actul privind determinarea şi stabilirea pe teren a hotarelor sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca din raionul Ştefan Vodă, care a fost transmis ucrainenilor, colegii noştri de la omg.md i-au întrebat pe mai mulţi deputaţi şi membri ai Guvernului dacă este adevărat ceea ce a afirmat Leancă la Palanca, potrivit căruia această cedare s-a făcut sub presiunea Kievului. Să vedeţi ce răspunsuri au primit jurnaliştii de la omg.md. Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, şi prim-vicepreşedintele Parlamentului, Vladimir Plahotniuc, au fugit de microfon, neavând, probabil, nici o explicaţie pentru vânzarea pământului ţării de către autorităţi, la care sunt şi ei părtaşi.

Deputaţii Iurie Bolboceanu şi Valeriu Guma, care sunt de la acelaşi partid cu Lazăr şi Plahotniuc, Partidul Democrat din Moldova, au declarat că problema Palanca pe ei nu-i priveşte: „Nu e o întrebare pentru mine”, a declarat primul, şi „Aceasta nu este tema mea”, a spus al doilea. La fel a procedat şi preşedintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, „Vai, nu ştiu eu nimic de Palanca”, a spus acesta. Un alt reprezentant al partidului lui Marian Lupu, Igor Corman, care este şi preşedintele Comisiei parlamentare pentru politică externă, a răspuns la întrebarea jurnaliştilor printr-o altă întrebare: „Ce treabă are comisia? Ştiţi cine a semnat acest contract, păi, dacă ştiţi, întrebaţi-i…”.

Apoi, sigur că toţi cunoaştem cine a semnat tratatul şi protocolul adiţional. L-a semnat Petru Lucinschi, al cărui descendent, Chiril Lucinschi, este astăzi deputat în partidul lui Vladimir Filat, PLDM. Petru Lucinschi este mentorul spiritual al lui Vladimir Filat.

Şirul lung al vânzătorilor de ţară

Este interesant să menţionăm că cei de la PLDM încearcă să prezinte în aşa mod situaţia de parcă ei nu ar avea nici o implicare în vânzarea pământului ţării la Palanca, de parcă vina nu ar fi a lor. Spre exemplu, infatuatul preşedinte al fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, a făcut tot pentru omg.md următoarea declaraţie: „Din câte cunosc, acest acord a fost semnat şi ratificat încă în 2001 şi acum au fost executate procedurile tehnice. A fost împuternicit de Parlamentul anului 2001, oricare ar fi fost funcţionarul ulterior sau oricare ar fi fost numele funcţionarului ulterior, el a primit împuterniciri atunci, în 2001, numai că această întrebare s-a tărăgănat 10 ani de zile. Este o hotărâre a Parlamentului din 2001 care a ratificat acest acord”. El însă, a uitat să spună că, în perioada în care a fost pregătit pentru semnare şi apoi semnat acest odios acord adiţional de vânzare a pământului ţării, Vladimir Filat ocupa funcţii dintre cele mai importante în Guvern, având o implicare directă în elaborarea şi pregătirea acestor documente: în anul 1998, Filat a deţinut funcţia de director general al Departamentului Privatizare şi Administrare a Proprietăţii de Stat, iar în 1999, el a îndeplinit funcţia de Ministru de Stat în Guvernul Sturza. Unde mai pui că Iurie Leancă era atunci ministru adjunct la Externe şi, din câte cunoaştem, chiar el s-a ocupat de această treabă murdară legată de protocolul adiţional. Aşa că încercările lui Ştreleţ de a declina responsabilitatea actualilor guvernanţi pentru înstrăinarea pământului de la Palanca sunt cel puţin ridicule.

Nu putem să nu prezentăm şi declaraţia lui Ghimpu, făcută publică tot de omg.md, prin care acesta încearcă că justifice vânzarea pământului ţării la care este şi el părtaş. Crezând că este foarte spiritual, Ghimpu a emis „o judecată” care ne-ar fi făcut să ne amuzăm pe seama profunzimii lui spirituale, dacă nu era vorba de o chestiune atât de gravă cum este înstrăinarea pământului ţării. Patriarhul democraţiei şi liberalismului moldovenesc a declarat: „Azi a avut loc procedura tehnică, înţelegeţi, dumneavoastră? În traducere ar fi aşa că el a cumpărat căldarea şi azi se duce cu ea la apă”. Nici nu ne vom osteni să-i explicăm de ce această atitudine a lui este revoltătoare, oricum nea Mişa nu este în stare să înţeleagă prea multe.

Ce urmează?

Din păcate, în momentul de faţă, cu actuala guvernare, este, practic, imposibil de a se îndrepta cumva marea nelegiuire făcută poporului Republicii Moldova prin raptul teritorial de la Palanca. Mai ales că acest rapt s-a realizat şi cu consimţământul americanilor şi a europenilor sau poate s-a dorit să se dea această impresie. Astfel, la doar câteva zile după transmiterea către ucraineni a pământului de la Palanca, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, şi comisarul european Stefan Fule au salut printr-o declaraţie comună gestul ticălos al autorităţilor de la Chişinău, la fel cum a făcut-o şi Ambasada Statelor Unite la Chişinău. Păi, sigur că şi americanii, şi europenii salută, că nu se ia din pământul lor, ci al nostru.

Un nou Pact Ribbentrop-Molotov

Aceste două reacţii internaţionale la cazul Palanca ne duc la gândul că ar fi vorba doar despre o testare a instinctului de autoapărare a societăţii moldoveneşti. S-a văzut că societatea noastră nu a fost în stare să opună rezistenţă, să-şi apere interesele, să-şi apere teritoriul naţional. Deci, ar trebui să ne aşteptăm la un nou rapt, unul de proporţii şi mai mari. Un nou Pact Ribbentrop-Molotov.

Şi obiectul acestui nou rapt nu poate fi altul decât Transnistria. Toate acţiunile întreprinse în ultima perioadă de ruşi, pe o parte, şi de germani, pe de altă parte, indică asupra faptului că cele două puteri doresc o soluţionare grabnică a conflictului transnistrean. Şi, bineînţeles, nu în interesul Republicii Moldova, ci al lor, al nemţilor şi al ruşilor. Iar nemţii şi ruşii vor revenirea la Planul Kozak, aşa cum au vrut cândva şi americanii, care înseamnă ori transnistrizarea Republicii Moldova, ori recunoaşterea, nu doar de facto, ci şi de jure, a Transnistriei ca stat independent, adică desprinderea ei oficială din corpul Republicii Moldova. Asta vor ruşii, iar nemţii, deja a devenit pentru toţi evident, sunt decişi să-i sprijine, probabil, conform principiului o mână spală pe alta. Dar amândouă mâinile lucrează împotriva intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

Republica Moldova, a fi sau a nu fi?

Raptul teritorial de la Palanca a trecut pentru că întreaga clasă guvernantă de la Chişinău a consimţit şi a participat la înfăptuirea acestei crime. Şi pentru că alte forţe nu s-au găsit să se opună. Oare tot aşa se va întâmpla şi în chestiunea Transnistriei? Dacă scenariul se va repeta, atunci vom ajunge în situaţia dramatică de a ne întreba shakespearean: Republica Moldova, a fi sau a nu fi?

Sursa