Palanca, test pentru un nou rapt teritorial de proporţii – Transnistria

Cine a circulat zilele acestea pe traseul Odesa-Reni a putut vedea că ucrainenii au şi pus stăpânire deplină pe cele 18 hectare de pământ din moşia satului Palanca pe care Guvernul Filat le-a transmis printr-un act trădător Kievului pe 30 iunie 2011. Zeci de maşini cu plăcuţe de înmatriculare ucrainene staţionează zilnic de-a lungul traseului, iar stăpânii lor pescuiesc în voie pe malul Nistrului şi în canalele de acumulare care aparţin, de fapt, pălăncenilor, dar care nu au acces la ele, în timp ce străinii le exploatează după bunul lor plac. Nu mai vorbim de faptul că cei din Palanca au fost lipsiţi în mod brutal şi de dreptul de a accede liber şi de a folosi proprietăţile lor de peste traseu (900 de hectare de teren, plus la aceasta, bălţi, canale, stufăriş – o adevărată comoară de care dispun foarte puţine comunităţi din Republica Moldova).

Guvernul Filat şi întreaga alianţă de guvernământ i-a trădat pe pălănceni. Pălăncenii, spre onoarea lor, au protestat cum au putut. Numai că nu i-a auzit nimeni. Doar ministrul de Externe, Iurie Leancă, a mers în vizită la ei ca să-i aburească cu tot felul de promisiuni doar ca aceştia să consimtă la actul trădător de înstrăinare a moşiei lor. Trucul ministrului care a încercat să-şi mintă propriul popor nu a reuşit, pălăncenii l-au huiduit, după cum a meritat.

Ţara, care şi-a trădat Palanca

Însă nu doar Filat şi Leancă i-au trădat pe pălănceni, ci şi întreaga Republica Moldova a trădat comunitatea de la Palanca, pentru că nimeni nu s-a solidarizat cu ei. Partidele politice au tăcut. A tăcut mâlc şi presa, doar câteva publicaţii au bătut alarma, inclusiv FLUX. Presa a tăcut pentru că este aservită puterii sau oligarhilor prin banul cărora a fost instaurată această putere.

La fel şi societatea civilă. Cei care luptă cu atâta sârg pentru drepturile omului s-au făcut că plouă în cazul Palanca. Tot aşa au procedat şi pretinsele organizaţii patriotice şi naţionaliste, care, de vreo câţiva ani, fac zgomot mare pe străzile Chişinăului. Numai lozinci bombastice şi patriotarde: Basarabia – pământ românesc!, Basarabia e România şi altele de genul acesta. Iată că atunci când Guvernul Filat cedează ucrainenilor pământul de la Palanca, nimeni nu-şi mai aminteşte că Basarabia este pământ românesc. Şi Palanca este pământ românesc, şi Palanca este România. Nu? De ce atunci nimeni nu a ieşit să protesteze împotriva sfârtecării moşiei noastre româneşti la Palanca?

Am mai spus-o şi cu alte ocazii, aceşti patrioţi de carton ies la lumină doar atunci când anumite servicii oculte au nevoie de perdele de fum naţionaliste şi patriotice pentru a legitima tot felul de acţiuni dubioase sau chiar criminale, care nu au nici o legătură cu interesele legitime ale naţiunii române, ba chiar sunt contrare acestora, cum a fost, spre exemplu, incendierea clădirii Parlamentului şi a palatului Preşedinţiei pe 7 aprilie 2009. Aţi văzut atunci câţi patrioţi avea naţiunea noastră?! Iar când se vinde în mod criminal o parte din moşia ţării, atunci marii noştri patrioţi tac mâlc, pentru că nu au primit nici un fel de ordine şi instrucţiuni ca să-şi manifeste patriotismul.

De vânzarea pământului ţării la Palanca se fac vinovaţi nu doar guvernanţii de astăzi şi cei de ieri (care, dacă stai să-i priveşti atent, constaţi că sunt tot aceiaşi), ci şi mulţi, foarte mulţi dintre cetăţenii noştri care, adevărat, nu poartă nici o răspunderea administrativă, dar cărora le revine responsabilitatea morală de a-i fi adus la putere prin votul lor pe vânzătorii de ţară de astăzi. În ajunul alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, se ştia deja că Filat este interesat să le dea ucrainenilor la Palanca o parte din pământul ţării, şi totuşi, concetăţenii noştri l-au votat. La fel ca şi în cazul lui Marian Lupu şi a lui Mihai Ghimpu, ei tot intră în rândul vânzătorilor de ţară pentru că nu s-au opus acestei înstrăinări, nu au schiţat nici un gest de dezacord cu Filat, deşi aveau obligaţiunea şi morală, şi legală să o facă. Şi alegătorii acestor doi indivizi se fac vinovaţi de înstrăinarea pământului ţării.

Despre comunişti, despre Vladimir Voronin, ce să mai vorbim, responsabilitatea lor pentru raptul teritorial de la Palanca este la fel de mare ca şi a celorlalţi, doar ei au ratificat, în 2001, în Parlament, Tratatul moldo-ucrainean de frontieră şi Protocolul adiţional la acest tratat privind transmiterea în proprietatea şi sub jurisdicţia exclusivă a Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca, precum şi a sectorului de teren de sub acesta, împreună cu încă 18 hectare aferente, ambele documente fiind semnate la 18 august 1999 de foştii preşedinţi Petru Lucinschi şi Leonid Kucima. Este adevărat că după ce au ratificat documentul în Parlament, comuniştii au amânat punerea lui în aplicare, dar „opera” începută de Lucinschi, continuată de PCRM, a fost dusă la bun sfârşit, de fapt, la rău sfârşit, de AIE 2.