Iak aşa, s-a mai încheiat o etapă din viaţa mea. M-am făcut licenţiată în Ştiinţe Politice, cu specializare în Relaţii Internaţionale. Acum aştept doar cartonaşul de la MET, care să confirme acest fapt. Cu toată inutilitatea câtorva cursuri, trebuie să recunosc importanţa generală a studiilor în RI, care îţi deschid o viziune completă şi complexă asupra felului în care este construită lumea. Lucruri şi evenimente care pot părea neimportante pentru omul de rând, puse cap la cap sunt extrem de valoroase pentru un specialist în RI. Eu acum ori mă mint frumos, ori trag la turta mea 
Păreri de rău nu am, cu excepţia lenii din cauza căreia am media ceva mai mică decât ar fi trebuit.
Urmează studii de masterat. Mi-ar fi plăcut enorm de mult să fie vreun program de studii în conflictologie sau strategie militară pe aici pe la noi. Am găsit un program genial în Lituania, “Studii despre Război şi Pace”, fără bursă şi am renunţat, cu toate că asta e exact ceea ce aş fi vrut să shershetez 
Şi am mai găsit un program similar la o Academie Militară din SUA, dar ce nebun o să ia la studii într-o academie militară o fată, cetăţean al unui stat străin?
În final, am decis totuşi să rămân acasă, poate din comoditate, poate din necesitate sau poate din iubire de ţară. Ce să fac dacă te iubesc, Moldovă? Ce să fac dacă vreau să te ajut să ieşi din…rahat? Ce să fac dacă vreau să-ţi recapeţi identitatea românească? Ce să fac dacă te vreau scăpată de influenţă rusească? Ce să fac dacă te vreau puternică din punct de vedere spiritual? Aş putea eu oare să-mi bag piciorul în tine şi să plec? No way.
Eu stau aici, muncesc pentru Moldova, muncesc pentru cetăţenii ei, fie ei români sau moldoveni. În primul rând, cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, după care acţionăm în interesul neamului. Tendinţele individualiste şi materialiste le lăsăm virtualităţilor.
Eu Servesc Republica Moldova!
