Problema Basarabiei la Conferinta de Pace de la Paris

La 27 martie, intreaga romanime basarabeana sarbatoreste Unirea cu Tara – eveniment marcant in istoria nationala, care a dus la crearea Romaniei Mari. Povestea Actului Unirii, adoptat de Sfatul Tarii din Basarabia este bine cunoscuta, de aceea, va propun mai jos o scurta incursiune in etapa post-Unire, perioada in care delegatii romani au luptat la Conferinta de Pace de la Paris din 1919 in vederea recunoasterii internationale a evenimentelor de aici.

Complicata situatie cu care avea sa se confrunte Romania la Paris in 1919 in ceea ce priveste Basarabia a inceput de facto in 1812, odata cu anexarea teritoriului dintre Nistru si Prut la Imperiul Tarist. Trebuie sa mentionam faptul ca in 1856 judetele Chilia, Ismail si Cetatea Alba sunt retrocedate Romaniei, pentru ca, in 1878, acestea sa fie reanexate de rusi. In 1918, Basarabia se uneste cu Romania, formand, impreuna cu Transilvania si Bucovina, Romania Mare.
In aceasta ordine de idei, esenta problemei Basarabiei la Paris a constituit recunoasterea acesteia ca parte a Romaniei sau ca parte a Rusiei. Astfel, de-a lungul Conferintei, Basarabia a facut parte atat din Problema romaneasca, cat si din Problema rusa.
De fapt, problema Basarabiei e rezultatul revolutiei ruse, altfel, ea ar fi fost recunoscuta fara mari discutii ca parte integranta a Romaniei.
La data de 2 decembrie 1917 este instituita RASSM, formatiune statala care va exista pana la 14 ianuarie 1918, cand intr-un anumit context politico-social, autoritatile romane vin in Basarabia, in martie semnandu-se actul de Unire. Punctul de vedere rus considera aceasta data ca o prima interventie a armatelor Antantei pe teritoriul Rusiei. Ca urmare a acestui fapt, intre 14 ianuarie 1918 si anul 1939 nu exista relatii dimplomatice intre Rusia si Romania.
Hotararile Marilor Puteri asupra Basarabiei au fost dictate in mare parte de ideea autodeterminarii nationale, de rand cu realpolitik-ul rusesc. Marile puteri au promovat in privinta Basarabiei o politica de oportunism, evidentiata prin atitudinea acestora pana in luna mai 1919, cand dreptul Romaniei asupra Basarabiei nu era contestat, si incepand cu luna mai 1919, cand Basarabia devine parte a problemei ruse in contextul avansarii lui Kolceak impotriva administratiei bolsevice instaurate in Rusia.
Discutiile asupra problemei Basarabiei la Conferinta pot fi impartite in doua etape. Prima etapa se caracterizeaza prin recunoasterea neconditionata a Basarabiei ca parte componenta a Romaniei. Franta si Marea Britanie declarau Basarabia romaneasca, iar SUA sustinea faptul ca Basarabia e romaneasca dar se afla in conexiune cu problema rusa.
La 27 ianuarie 1919 este atestata prima mentionare a problemei Basarabiei la Conferinta, in cadrul Comisiei teritoriale romanesti, fiind privita ca parte integranta a Romaniei.
La 8 februarie 1919 Comisia teritoriala romaneasca declara si recunoaste Unirea Basarabiei cu Romania.
La 5 martie 1919, Jules Laroche, membru al delegatiei franceze la Conferinta si membru al Comisiei pentru statele nou formate, intr-un discurs sustine reatasarea Basarabiei la Romania invocand justetea argumentelor istorice.
La 6 aprilie 1919 Comisia teritoriala Centrala declara ca Unirea trebuie sa fie acceptata si recunoscuta in virtutea dreptului istoric.
Incepand cu mai 1919, in contextul cresterii influentei lui Kolceak, Consiliul Ministrilor de Externe respinge documentele Comisiei teritoriale, iar SUA declara ca nu se poate decide nimic fara Rusia. Din acest moment Basarabia devine oficial parte a problemei ruse.
Anterior, in martie 1919, potrivit Memorandumului lui Maklakov problema rusa este inghetata pana la formarea unei Constituante Ruse.
La Paris erau doua delegatii basarabene, una parte a delegatiei romanesti, condusa de Ion Pelivan, si a doua, parte a delegatiei rusesti – Comitetul de salvare a Basarabiei de sub jugul romanesc din care faceau parte Krupenski, Shmidt, Tziganco: membri ai Sfatului Tarii care votasera impotriva Unirii. Acestia aduc la Paris ideea unui plebiscit in vederea determinarii pozitiei populatiei bastinase, fiind sustinuti finainciar de emigratia rusa. Piotr Miliukov expune ideea imperialismului romanesc asupra Basarabiei aducand ca argument faptul ca la recensamantul din 1897 erau atestati numai 47,6 % romani in Basarabia.
La 12 iunie 1919 e recunoscut guvernul Kolceak, ceea ce creaza o stare de incertitudine in privinta Basarabiei.
La 1-2 iulie 1919 are loc o sedinta in privinta problemei basarabene, fiind invitati Bratianu si Maklakov. Reprezentantul rus emite ideea a doar 4 judete romanesti in Basarabia. Totodata el mentiona faptul ca armata romana a ocupat Basarabia si ca populatia autohtona, in consecinta, nu doreste unirea cu Romania.
In urma mai multor confruntari, Bratianu pleaca de la Conferinta, in locul lui venind Vaida-Voievod.
Dupa respingerea ofensivei lui Kolceak in Rusia, Basarabia revine in cadrul problemei romanesti.
In intreg procesul de discutare a problemei Basarabiei la Conferinta, aceasta a constituit in mana marilor puteri:
• mijloc de presiune asupra Romaniei (Tratatul minoritatilor, Tratatul cu Austro-Ungaria, interventia in Ungaria)
• moneda de schimb (Basarabia vs. Cadrilater; Basarabia vs. Banatul sarbesc)
• santaj (Italia sustinea ca Ro o sa aiba nevoie de marile puteri atunci cand Rusia o sa incerce sa ia inapoi Basarabia)

La 10 decembrie 1919 Romania semneaza Tratatul Minoritatilor, Tratatul cu Austro-Ungaria, Tratatul de la Neully-sur-Seine, iar in consecinta, Vaida-Voievod are mana libera sa inceapa campania de recunoastere a frontierelor romanesti.

Problema Basarabiei urma sa fie rezolvata in doua dimensiuni:
• Dimensiunea aliata: prin care Ro obtine recunoasterea teritoriilor din partea aliatilor
• Dimensiunea sovietica: Vaida-Voievod trebuia sa poarte negocieri cu Rusia in vederea recunoasterii unirii Basarabiei

Romania s fost determinata sa negocieze cu Rusia in consecinta schimbarii parametrilor problemei rusesti. Acesta schimbare consta in dorinta aliatilor de a se apropia de Rusia si de a abandona intransigenta fata de aceasta.
La 9 februarie 1920, datorita intermedierii lui O’Grady, ministrul de externe englez, Romania si Rusia discuta problema basarabeana. Rusia hotaraste sa recunoasca Basarabia ca parte a Romaniei in schimbul neinterventiei militare pe teritoriul rusesc de partea aliatilor.
La 3 martie 1920 Consiliul Suprem Aliat recunoaste Unirea Basarabiei cu Romania, conditionata de retragerea trupelor romane din Ungaria si semnarea unui acord cu Rusia asupa Basarabiei.
La 13 martie, cade guvernul lui Vaida-Voievod, la conducerea caruia a venit Take Ionescu. Acesta a spus ferm ca Romania nu are nevoie de un acord cu Rusia pentru ca Franta ar garanta integritatea Romaniei.
In data de 6 octombrie 1920 Cicerin face ultima propunere de semnare a unui tratat cu Romania in schimbul neinterventiei in Rusia, propunere care nu a fost luata in considerare.
La 28 octombrie 1920 se semneaza PROTOCOLUL BASARABEAN, care prevedea recunoasterea Basarabiei ca teritoriu al Romaniei, semnat de Romania, Franta, Marea Britanie, Italia si Japonia. O prevedere a tratatului mentiona ca acesta intra in vigoare in momentul ratificarii lui de catre organele legislative ale statelor semnatare. Anglia l-a ratificat in 1922, Franta – 1924, Italia – 1927, Japonia – niciodata, ceea ce a constituit un motiv de santaj a puterilor europene impotriva Romaniei.
Protocolul Basarabean continea 9 articole, separate in doua parti. In partea a doua se specifica problema statutului juridic al minoritatilor, reglementarea navigatiei pe Dunare, plata datoriilor rusesti din Basarabia de catre Ro si semnarea unui acord intre Ro si Rusia sovietica.
La 1 noiembrie 1920 Rusia declara ca nu recunoaste acordul, considerand Basarabia ocupata de Romania, iar orice interventie a puterilor europene va fi catalogat ca act neamical fata de Rusia.