Fix o saptamana

NU AI DREPTUL SA NU VOTEZI! Nu ma intereseaza ce probleme sau ce planuri ti-ai facut pentru duminica viitoare.Lasi totul balta pentru 30 minute si mergi fugutza la Sectia de Votare! Nu esti din Chisinau? Ei si? Oricum trebuie sa mergi acasa sa-ti  iei ceva de mancare! Profita de ocazie si fugi pana la primaria din sat! Dar daca ai pierdut pan acum timpul si nai reusit sa-ti iei certificat pentru a putea vota in Chisinau…ce sa-ti zik…ai luat premiul pentru Iresponsabilitate!

S-a terminat cu joaca, s-a terminat cu copilaria. Ai crescut, esti mare deja, esti in deplina capacitate de exercitiu a drepturilor cetatenesti! Misca-ti organismul din fata calculatorului si mergi in cautarea stampilei de vot; o gasesti in fiecare birou electoral la 5 aprilie 2009!

Daca doamne fereste nu te poti ridica din pat din motive de sanatate SUNA la sectia ta de votare si solicita Urna de vot Mobila! Poti depune o cerere scrisa sau orala la biroul electoral al sectiei de votare incepand cu 2 saptamani inainte de ziua votarii, inclusiv pana la ora 15.00 in ziua votarii!

Vezi? Ti se organizeaza toate conditiile….ce mai astepti?  HAI LA VOT!

Problema Basarabiei la Conferinta de Pace de la Paris

La 27 martie, intreaga romanime basarabeana sarbatoreste Unirea cu Tara – eveniment marcant in istoria nationala, care a dus la crearea Romaniei Mari. Povestea Actului Unirii, adoptat de Sfatul Tarii din Basarabia este bine cunoscuta, de aceea, va propun mai jos o scurta incursiune in etapa post-Unire, perioada in care delegatii romani au luptat la Conferinta de Pace de la Paris din 1919 in vederea recunoasterii internationale a evenimentelor de aici.

Complicata situatie cu care avea sa se confrunte Romania la Paris in 1919 in ceea ce priveste Basarabia a inceput de facto in 1812, odata cu anexarea teritoriului dintre Nistru si Prut la Imperiul Tarist. Trebuie sa mentionam faptul ca in 1856 judetele Chilia, Ismail si Cetatea Alba sunt retrocedate Romaniei, pentru ca, in 1878, acestea sa fie reanexate de rusi. In 1918, Basarabia se uneste cu Romania, formand, impreuna cu Transilvania si Bucovina, Romania Mare.
In aceasta ordine de idei, esenta problemei Basarabiei la Paris a constituit recunoasterea acesteia ca parte a Romaniei sau ca parte a Rusiei. Astfel, de-a lungul Conferintei, Basarabia a facut parte atat din Problema romaneasca, cat si din Problema rusa.
De fapt, problema Basarabiei e rezultatul revolutiei ruse, altfel, ea ar fi fost recunoscuta fara mari discutii ca parte integranta a Romaniei.
La data de 2 decembrie 1917 este instituita RASSM, formatiune statala care va exista pana la 14 ianuarie 1918, cand intr-un anumit context politico-social, autoritatile romane vin in Basarabia, in martie semnandu-se actul de Unire. Punctul de vedere rus considera aceasta data ca o prima interventie a armatelor Antantei pe teritoriul Rusiei. Ca urmare a acestui fapt, intre 14 ianuarie 1918 si anul 1939 nu exista relatii dimplomatice intre Rusia si Romania.
Hotararile Marilor Puteri asupra Basarabiei au fost dictate in mare parte de ideea autodeterminarii nationale, de rand cu realpolitik-ul rusesc. Marile puteri au promovat in privinta Basarabiei o politica de oportunism, evidentiata prin atitudinea acestora pana in luna mai 1919, cand dreptul Romaniei asupra Basarabiei nu era contestat, si incepand cu luna mai 1919, cand Basarabia devine parte a problemei ruse in contextul avansarii lui Kolceak impotriva administratiei bolsevice instaurate in Rusia.
Discutiile asupra problemei Basarabiei la Conferinta pot fi impartite in doua etape. Prima etapa se caracterizeaza prin recunoasterea neconditionata a Basarabiei ca parte componenta a Romaniei. Franta si Marea Britanie declarau Basarabia romaneasca, iar SUA sustinea faptul ca Basarabia e romaneasca dar se afla in conexiune cu problema rusa.
La 27 ianuarie 1919 este atestata prima mentionare a problemei Basarabiei la Conferinta, in cadrul Comisiei teritoriale romanesti, fiind privita ca parte integranta a Romaniei.
La 8 februarie 1919 Comisia teritoriala romaneasca declara si recunoaste Unirea Basarabiei cu Romania.
La 5 martie 1919, Jules Laroche, membru al delegatiei franceze la Conferinta si membru al Comisiei pentru statele nou formate, intr-un discurs sustine reatasarea Basarabiei la Romania invocand justetea argumentelor istorice.
La 6 aprilie 1919 Comisia teritoriala Centrala declara ca Unirea trebuie sa fie acceptata si recunoscuta in virtutea dreptului istoric.
Incepand cu mai 1919, in contextul cresterii influentei lui Kolceak, Consiliul Ministrilor de Externe respinge documentele Comisiei teritoriale, iar SUA declara ca nu se poate decide nimic fara Rusia. Din acest moment Basarabia devine oficial parte a problemei ruse.
Anterior, in martie 1919, potrivit Memorandumului lui Maklakov problema rusa este inghetata pana la formarea unei Constituante Ruse.
La Paris erau doua delegatii basarabene, una parte a delegatiei romanesti, condusa de Ion Pelivan, si a doua, parte a delegatiei rusesti – Comitetul de salvare a Basarabiei de sub jugul romanesc din care faceau parte Krupenski, Shmidt, Tziganco: membri ai Sfatului Tarii care votasera impotriva Unirii. Acestia aduc la Paris ideea unui plebiscit in vederea determinarii pozitiei populatiei bastinase, fiind sustinuti finainciar de emigratia rusa. Piotr Miliukov expune ideea imperialismului romanesc asupra Basarabiei aducand ca argument faptul ca la recensamantul din 1897 erau atestati numai 47,6 % romani in Basarabia.
La 12 iunie 1919 e recunoscut guvernul Kolceak, ceea ce creaza o stare de incertitudine in privinta Basarabiei.
La 1-2 iulie 1919 are loc o sedinta in privinta problemei basarabene, fiind invitati Bratianu si Maklakov. Reprezentantul rus emite ideea a doar 4 judete romanesti in Basarabia. Totodata el mentiona faptul ca armata romana a ocupat Basarabia si ca populatia autohtona, in consecinta, nu doreste unirea cu Romania.
In urma mai multor confruntari, Bratianu pleaca de la Conferinta, in locul lui venind Vaida-Voievod.
Dupa respingerea ofensivei lui Kolceak in Rusia, Basarabia revine in cadrul problemei romanesti.
In intreg procesul de discutare a problemei Basarabiei la Conferinta, aceasta a constituit in mana marilor puteri:
• mijloc de presiune asupra Romaniei (Tratatul minoritatilor, Tratatul cu Austro-Ungaria, interventia in Ungaria)
• moneda de schimb (Basarabia vs. Cadrilater; Basarabia vs. Banatul sarbesc)
• santaj (Italia sustinea ca Ro o sa aiba nevoie de marile puteri atunci cand Rusia o sa incerce sa ia inapoi Basarabia)

Mica retrospectiva a Rezolutiilor ONU cu privire la genocidul din Rwanda

De mult timp n-am mai scris ceva despre hobby-ul meu rwandez. Pentru cei interesati, vedeti mai jos o scurta trecere in revista a Rezolutiilor Consiliului de Securitate a ONU cu privire la genocidul din Rwanda.

Rwanda apare pe agenda ONU mai devreme de începerea genocidului, numit de unii autori ca unul din eşecurile cele mai mari ale umanităţii. Prima intervenţie a Naţiunilor Unite se observă prin Rezoluţia 812 din 12 martie 1993, emisă la 3 zile după încetarea, la 9 martie, a acţiunilor militare dintre RPF şi RGF. Această primă rezoluţie a Consiliului de Securitate cheamă părţile implicate să respecte acordul de încetare a focului şi reprezintă un punct de pornire în constituirea UNOMUR – Misiunea de Observare a Natiunilor Unite în Uganda şi Rwanda, care avea să monitorizeze graniţa dintre aceste două state pentru a ţine la evidenţă transferul de arme şi detaşamente militare către RPF, precum şi întoarcerea refugiaţilor rwandezi aflaţi pe teritoriul Ugandei. UNOMUR va fi instituit oficial prin Rezoluţia 846 din 22 iunie 1993 a Consiliului de Securitate, având-ul ONU l-a desemnat pe Dr. Abdul Hamid Kabia (Sierra Leone) ca ofiţerul politic al misiunii.

Ulterior, în Rwanda au fost trimise 3 misiuni de recunoaştere înainte de trimiterea misiunii de menţinere a păcii. Misiunile de recunoaştere, în special a treia, trebuia să stabilească toate detaliile care avea să ajute la stabilirea Misiunii de menţinere a păcii. Trebuiau analizate aspectele militare, politice, umanitare şi administrative ale unei eventuale misiuni pacificatoare. Membri ai Diviziei de Operaţii pe Teren (agenţia UN în domeniul administrativ şi logistic) trebuiau să examineze comunicaţiile, infrastructura, personalul, logistica şi transportul local şi toate aspectele suportului administrativ de care misiunea va avea nevoie.

Pe 5 Octombrie 1993, după încălcarea mai multor termene prevăzute de Acordul de la Arusha pentru instituirea misiunii de menţinere a păcii, Consiliul de Securitate ONU decide, prin Rezoluţia 872, trimiterea unei forţe pacificatoare în Rwanda, care să asigure respectarea Pactului de la Arusha, „United Nations Assistance Mission for Rwanda” (UNAMIR), condusă de Jacques-Roger Booh-Booh, ca şef politic al misiunii (Reprezentant special al Secretarului General), şi Romeo Dallaire, ca comandant al forţelor armate.
Urmează încă o rezoluţie, 891 din 20 decembrie 1993, prin care se extinde mandatul UNOMUR şi specifică faptul că integrarea acesteia în UNAMIR prin Rezoluţia 872 a Consiliului de Securitate este de ordin administrativ şi nu afectează mandatul UNOMUR stabilit prin Rezoluţia 846 din 22 iunie 1993.
În mod ironic sau nu, la 5 aprilie 1994, cu o zi înainte de reînceperea războiului şi declanşarea genocidului, Consiliul de Securitate adoptă o rezoluţie prin care se salută respectarea acordului de încetare a focului în pofida greutăţilor întâmpinate în procesul de implementare a Acordului de la Arusha. O prevedere importantă a acestei Rezoluţii este prelungirea mandatului UNAMIR până la 29 iulie 1994.
Romeo Dallaire, comandantul forţelor armate UNAMIR, descrie în lucrarea sa „Shake hands with the devil” situaţia dezastruoasă în care se afla ţara, de rând cu neputinţa forţelor misiunii de a restabili ordinea şi de a stopa masacrul care avea loc. El acuză Consiliul de Securitate şi comunitatea internaţională de indiferenţă absolută şi condamnă prevederile Rezoluţiei 912 din 21 aprilie 1994 prin care trupele UNAMIR sunt reduse de la aproximativ 2500 la 270, ca urmare a propunerii Secretarului General ONU exprimată în articolele 15-18 ale Raportului său special din 20 aprilie 1994 cu privire la situaţia din Rwanda.

Jocuri nocturne

Am vazut multe stranietati in viata mea – fete cu parul rosu si cu ochii rosii ca dracu (duca-se pe pustii), baieti in halat de baie prin magazine, barbati si femei in camasa de noapte si papucei de camera la supermarket – dar ce am vazut aseara…le intrece pe toate. Am auzit ceva galagie afara si periodic se vedea lumina blitzului de un aparat foto, dar imi era tare lene sa ma ridic din pat sa vad cei. Era aproape de 12 noaptea, cand impinsa de curiozitate m-am dus langa fereastra.

Prima imagine: un grup de 10-15 tineri adunati in cerc, care nu stiu ce faceau, cineva cu aparatul foto (asa cum am presupus inainte). 5 sau 6 din cei adunati aveau pe cap cashti oranj, ca acelea de constructie. Nu am inteles ce faceau ei acolo, dar dupa cateva secunde au fugit repede in cele 3 masini care stationau acolo. In maxim un minut 2 dintre masini au plecat, iar cei care au ramas, pareau a fi asteptand pe cineva. Un baiat suna intens de pe telefonul mobil, iar cel cu aparatul foto intrase in masina.

Dupa cateva minute a aparut alta masina din care au iesit repede 5 persoane si au fugit langa cel cu telefonul. Imediat a venit inca o masina cu aceeasi poveste: 5 tineri care vin foarte repede langa grup.  Am incercat sa discend in intuneric ce faceau ei acolo. Fotograful si una din persoane se ridica sus pe un perete inalt de aproximativ un metru. Faceau toti un pic de galagie, dupa care cel katarat sus se intorcea cu spatele si “cadea” in bratele celor de jos. Imediat dupa asta, toti fug in masinile cu care au venit si pleaca, in afara de masina initiala unde statea fotograful si cel cu telefonul.

Am observat ca fiecare avea o foaie pe care scria ceva, sa fi fost liste de persoane, sa fi fost liste cu locatii unde trebuiau sa se opreasca, nu-mi dau seama.

Au tot continuat sa vina masini si grupuri a cate 5-6 si plecau imediat dupa incheierea “ritualului”. Daca initial erau doar baieti, ulterior veneau si fete, care se distrau enorm “cazand” in mainile celor adunati. Fiecare din cei “cazuti” era fotografiat. Am numarat in jur de 20 de masini care tot au venit si au plecat, de la Lada pana la Land Cruiser, toata lumea executa intocmai “jocul”.

Ulterior, unele masini care mai fusesera acolo, reveneau, ceea ce m-a facut sa cred ca erau intr-un fel de maraton, iar asta nu era unicul loc in care se adunau…(?)

Ma uitam la privelistea de afara si eram socata de ceea ce vedeam. Ce insemna toata povestea asta? era un ritual ocult sau un joc inventat de cineva? cum sa convingi in jur de 100 de tineri sa participe in asta, ce le spui ca ei sa accepte sa faca parte dintr-un “maraton” mai straniu decat un crocodil cu 2 capete? E adevarat, nu-si taiau vinele, nici nu injunghiau pe nimeni, dar ramane a fi STRANIU! Poate cineva sa-mi explice esenta?

La ora 1 noaptea jocul inca nu se terminase, banuiam ca avea sa se incheie cand masina “principala” avea sa plece. Eram prea obosita sa continui sa-i privesc si i-am lasat…Ce-o fi facut ei dupa asta…?

Hai sa iau si eu partea cuiva

In general, am evitat in permanenta sa fac campanie electorala online, chiar daca am preferinte foarte bine puse la punct. Am incercat s-o fac pe reprezentanta societatii civile, nu pentru ca mi-ar fi rusine de apartenenta politica, dar pentru ca am avut deseori atributii care imi cereau impartialitate si echidistanta. Ei bine, eu stiu cine vreau sa-mi conduca tara, cine sa-mi hotarasca viitorul social, dar Vreau si ceilalti sa fie la fel de siguri de decizia care o fac in ziua alegerilor. Si anume la ziua alegerilor ma gandesc acum cand scriu. E utopic sa insisti ca 100% din membrii comunitatii sa aiba aceeasi viziune politica; nu e logic sa se intample asa, e…antidemocratic, daca vreti. De aceea, o sa continui sa port masca impartialitatii si o sa vorbesc de importanta votului.

Dragii mei, a venit timpul cand trebuie sa ne debarasam de spiritul nostru miorlaitic. A venit timpul sa constientizam responsabilitatea civica a fiecaruia din noi, a venit timpul sa ne pese de ceea ce se intampla in jurul nostru, a venit timpul sa ne gandim la viitorul copiilor nostri. Omul traieste doar in comunitate, iar comunitatea nu este altceva decat o prelungire a propriului organism; de ce atunci sa insistam pe schilodirea propriului organism?

Sinceritatea ma doboara, si o sa fiu foarte dura, contrazicand unele detalii expuse mai sus. Cu riscul de a fi acuzata, blamata, batuta cu pietre, scuipata, etc., stiti care e parerea mea personala despre societatea civila? Societatea civila nu este altceva decat un grup de oameni care au refuzat participarea la actul guvernarii, privind dintr-o parte cum altcineva le hotaraste viitorul. Urmeaza si o parte luminoasa a lucrurilor. Exista un moment magic, in care societatea civila este cea care isi decide soarta, o zi de sarbatoare cand omul simplu (mama, tata, unchiul, vecinul, cersetorul, taxatorul, taranul, asistentul social, …, EU) are in maini o bagheta fermecata, sub forma unei stampile, cu ajutorul careia contureaza 4 ani din viata sa, din viata copiilor, din viata batranilor, din viata aproapelui.

Ramane de vazut cum procedam, privim indiferenti la oportunitatea care ni se ofera sau, atinsi de responsabilitate, ne ridicam greoi din fata televizorului si mergem sa folosim acea bagheta fermecata care ni se pune la dispozitie, in acest caz particular, la 5 aprilie.

Ascultati ce spune mosul, oameni buni, votati cucosul! Iar cucosul nu este reprezentarea vreunui concurent electoral, deconstruiti-l ca simbol al apropierii diminetii, or Trezeste-te si Voteaza! (pentru a promova mesajul Coalitiei 2009)

Un Martisor pentru Fiecare

Legende despre Martisor sunt foarte multe, dar esenta lor este aceeasi: Viata invinge moartea, Binele invinge raul, mai ales ca se cunoaste faptul ca, initial, acest simbol era de culoare negru-alb, evoluand ulterior spre rosu-alb. Martisorul e simbol al reinvierii naturii, inca din timpuri stravechi, si va Indemn pe Fiecare sa purtati Martisor la piept pana la 1 aprilie, cand, asa cum spune Traditia, va fi agatat de un copac fructifer puternic, ca sa-i aduca roada bogata si sa aduca putere, sanatate si vointa celui care l-a agatat.

Primavara, din ce rai vii cu mandrul tau alai…

Rapsodii de Primavara de George Toparceanu

Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.