Ei na, vorbeşte cea mai non-rasistă fată din lume (adică eu). Oricât de stupid nu ar suna pentru unii, întotdeauna am identificat populaţia de culoare cu Frumuseţea, Libertatea, Supravieţuirea. Aşa am simţit întotdeauna, aşa simt şi acum. E un total non-sens pentru mine să aud concetăţeni de ai noştri, şi nu numai, zicând că îi urăsc pe negri, că nu-i suportă. De ce? Ţi-au făcut ei ceva rău ţie personal? Nu prea cred. Nu-ţi plac pentru că sânt diferiţi? Poate noi sântem cei diferiţi, nu ei. Acest ataşament, straniu ar spune unii, m-a făcut să aleg Rwanda ca subiect de cerecetare pentru teza de licenţă, iar acum Africa a devenit un tărâm care mă aşteaptă să-l exploarez.
În fine, nu intenţionez să transmit acum un mesaj anti-rasist, am făcut doar o mică introducere. Africanii îi cunosc numai din conversaţii online. Da da, exista internet în Africa, au şi electricitate. Ca toţi oamenii de pe pământ, africanii au şi ei caractere şi temperamente diferite. personalităţile le sunt modelate de circumstanţele vieţii, uneori poate mai dure decât cele cu care se confruntă alţii. Mă refer de fapt la rwandezi, cei spre care se îndreaptă atenţia mea. Unii din ei se ataşează foarte mult de tine, poate din cauza că sânt sensibili, poate din cauza că te consideră o scăpare, o legătură cu altă lume. Alţii sânt indiferenţi, te consideră un alt european care şi-a găsit o jucărie exotică. O altă categorie e cea a persoanelor care vor să profite de statutul tău de european. Dacă eşti din Europa înseamnă că ai bani, dacă ai bani, înseamnă că ai suficienţi încât să-i transmiţi şi lui ”numai 50$ pe lună” să se poată întreţine pe sine şi pe sora lui pentru că nu lucrează (dar are timp să joace fotbal în cartier). Acesta e un caz real care mi s-a întâmplat. E adevărat că băiatul şi-a pierdut toată familia în genocidul din 1994 şi de la 9 ani cât avea atunci e singur cu sora mai mică, dar victimele genocidului au multe facilităţi şi ar putea profita de ele, nu să ceară unui “european” (din Moldova!!!! adik eu) 50 $ pe lună. E absurd. Majoritatea celor cu care comunic, de altfel, sânt foarte drăguţi; au vise, au spreranţe, se îndrăgostesc, suferă, se căsătoresc, au copii, au Vieţi până la urmă.
Ce se întâmplă peste Atlantic, în ţara în care visele devin realitate? Martin Luther King a fost un visător. A vrut ce e mai bine şi iată ce a obţinut: Afro-americanii sânt liberi, egali în drepturi – americanii sânt democraţi din talpă; Afro-americanii au legea anti-discriminare – americanii…..(înghit în sec). Afro-americanii sânt cu fiţe, dar nu vreau să generalizez, nu sunt toţi aşa, numai o parte. Există indivizi care îşi dau aşa importanţă de parcă ar fi…..preşedinţii clubului rap-erilor 
Există şi cealaltă extremă, bineînţeles: oamenii normali, care nu iau în consideraţie faptul că culoarea pielii e diferită, care înţeleg de fapt că culoarea pielii nu face diferenţa!!!
Paradoxul american e următorul: excesul de democraţie strică, sau mai bine zis, interpretarea incorectă a democraţiei strică. Caz real: într-o oarecare localitate se desfăşoară “Săptămâna Bike-erilor”. Peste o săptămînă, se desfăşoară “Săptămâna Bike-erilor negri”. Ideea e: Legea anti-discriminare este utilizată în acest caz într-un mod pervers aş spune eu. Preşedintele asociaţiei care organizează “Săptămâna Bike-erilor negri” dă în judecată primăria localităţii şi obţine câteva milioane de dolari pentru faptul că numărul poliţiştilor care au supravegheat bikerii negri a fost mai mare decât în cazul bikerilor albi.
Părerea mea? Un curs de interpretare a legilor e Absolut necesară în fiecare şcoală din fiecare localitate din fiecare ţară de pe glob!!!
americanii zambesc non-stop, am impresia ca si in somn rad 
