În Rwanda de astăzi nu extistă etnii; toţi se declară rwandezi, şi, cu mici excepţii şi multe rugăminţi, unii spun grupul etnic din care fac parte. În mare parte, această situaţie este consecinţa politicii de reconciliere naţională promovată intens de guvernul rwandez după încetarea genocidului. Nu vreau să vorbesc despre esenţa acestei politici sau despre părţile ei pozitive sau negative, mă gândesc însă la efortul psihologic pe care l-a depus populaţia locală pentru a trece peste această traumă în masă.
Am făcut recent un sondaj de opinie, iar în acest scop am contactat 120 de persoane din Rwanda, cărora le-am trimis pe mail un chestionar. La întrebarea “Ce etnie aveţi?”, majoritatea au răspuns rwandezi şi doar 30% s-au declarat tutsi sau hutu. Dacă insişti cu această întrebare, stârneşti o reacţie negativă, scepticism şi, uneori, chiar frică din partea celui cu care vorbeşti. Analiza integrală a sondajului o veţi putea găsi în teza mea de licenţă (asta primăvara viitoare 
)
A face un simplu chestionar e una, alta e să comunici mai mult cu oamenii obişnuiţi, participanţi şi victime directe sau indirecte ale genocidului din 1994, de aceea folosesc intens cunoştinţele mele de engleză şi franceză pentru a le înţelege mai bine configuraţia psihologică.
Evită a menţiona grupul etnic din care fac parte, dar coincide aceasta cu adevărata stare interioară a fiecărui rwandez? (mai mult…)
