Despre oboseală, workaholism şi mici bucurii

Azi şi-a desfăşurat lucrările conferinţa ştiinţifică Symposia Studentium în candul Ulim…de la 09.30 până la 17.00….cu o pauză de aproximativ juma de oră în care n-am reuşit să mănânc, deci am stat flămândă Am avut 2 comunicări, una care îmi place la nebunie…despre Rwanda evident: “Disfuncţionalităţi de sistem în managementul conflictelor: ONU vs. Rwanda” şi alta, care îmi place şi ea, dar i-am acordat prea puţin timp: “Aromânii în secolul al XX-lea: între asimilare şi conservare a identităţii”.

am obosit…..nu din cauza k aş fi depus mult efort, dar până la urmă te simţi foarte obosit, iar cel mai interesant lucru e că maine am examen la Istoria Diplomaţiei…apropo succes mie….şi nu mai sânt în stare să citesc sau să mai învâţ câte ceva…

A fost o conferinţă interesantă, comunicările studenţilor fiind dintre cele mai originale. În cadrul şedinţei plenare o masterandă la facultatea de psihologie a prezentat o cercetare despre workaholism. Am ascultat cu interes această comunicare şi chiar dacă domnu’ rector i-a zis k n-are dreptate k tre de muncit muncit muncit până te dai cu capul de pereţi, există situaţii triste, nefericite când workaholismul te “bagă în spital” la modul cel mai serios vorbind (această constatare îmi aparţine, dat fiind faptul că masteranda s-a referit la consecinţe mult mai soft ale workaholismului)

A, da, să nu uit să menţionez k după şedinţa plenară au loc şedinţele în secţiuni unde studenţii îşi expun lucrările. Eu deci am fost şi la secţiunea Istorie şi la secţiunea RI… doamna decan m-a întrebat de ce m-am avântat cu 2 comunicări; motivul e faptul că anul trecut mi-a fost lene să particip şi am vrut să recuperez.

După o zi absolut obositoare, în condiţiile în care mai am mâine şi un exam, am şi mici bucurii….

He He….am luat locul III la secţiunea RI şi nici macar nu ştiam că conferinţa este şi un concurs , dar asta aşa…nu-i mare realizare….

Cel mai fain lucru: am descoperit la mine la facultate încă un fan Rwanda

Ura!!! deja sântem 2, nu mai sunt singură în Moldova cu aşa preferinţe stranii

Disfuncţionalităţi de sistem în managementul conflictelor: ONU vs. Rwanda

Ana CIOFU, stud. an. II, RI

cond, şt. dr. Ludmila Coadă

comunicare prezentată în cadrul conferinţei ştiinţifice Symposia Studentium

Despre genocidul din Rwanda se înţeleg foarte puţine lucruri. Timp de 100 de zile, între 6 aprilie şi 19 iulie 1994, o elită politică Hutu a instigat la uciderea în masă a 800.000 de indivizi de etnie Tutsi, potrivit datelor oficiale. Datele neoficiale indică cifra de 2 milioane, 2 milioane jumătate. Din punct de vedere statistic, în conformitate cu datele oficiale, asta ar însemna 5,5 morţi pe minut. Rata omuciderilor a fost mult mai mare în primele 4 săptămâni, când s-au înregistrat cei mai mulţi morţi. Genocidul din Rwanda are, aşadar, macabra deosebire de a depăşi numărul morţilor din timpul Holocaustului. Şi, spre deosebire de nazişti, care au folosit o tehnologie industrială modernă pentru a realiza cel mai primitiv mod de lichidare fizică, făptuitorii genocidului rwandez au utilizat metode primitive şi instrumente care necesitau efort fizic, presupunând contact direct (intim) cu victima
Nu îmi propun să analizez subiectul dat din punctul de vedere al desfăşurării propriu-zise a genocidului. O să mă axez, în mare parte, pe evidenţierea atitudinii Organizaţiei Naţiunilor Unite, în virtutea statutului său de organizaţie universală, apărătoare a drepturilor omului, a păcii şi securităţii, considerată a fi cel mai abilitat organism de soluţionare a conflictelor.
Genocidul din Rwanda privit din perspectiva ONU şi a Statelor Unite ale Americii a fost studiat de un şir de cercetători din Rwanda, SUA şi ţări europene implicate direct sau indirect în conflict – Franţa şi Belgia, dar şi de foşti funcţionari ONU aflaţi în exerciţiul funcţiunii la momentul genocidului, care au avut acces liber la informaţiile şi discuţiile pe marginea acestui subiect.