29 aprilie

Stau la birou, beau o cafea, îmi delectez privirea cu imaginea ploioasă de afară şi….hmm…am dat un search pe google să văd ce lucruri magice s-au întamplat de-a lungul istoriei în ziua de 29 aprilie….

Astfel…ca să vezi minune mare…la 29 aprilie 1818 s-a născut nimeni altul decat Alexandru al II-lea al Rusiei Ţariste (ok, alte date zik k omu s-a născut la 17 aprilie…whatever..) mdaa…. ţin să mulţumesc oficial luminatului ţar că a eliberat ţăranii de povara şerbiei….nu de alta, dar cam era timpul să simtă şi ţăranul rus dulcele gust al “libertăţii”. Mulţumim Alexandre şi pentru faptul că ne-ai băgat în războiul ruso-turc din 1877-1878, şi asta o zic fără ironie, Mulţumim pentru că datorită acestui război şi-au declarat romanii independenţa, iar ăsta e lucru mare într-adevăr!

Ei uite că 29 aprilie e zi importantă şi pentru Japonia. La această dată se aniversează naşterea lui Hirohito – cel de-al 124-lea împărat al Japoniei, conducătorul care s-a menţinut cel mai mult pe tronul ţării sale (62 de ani de domnie). A fost primul monarh al tronului crizantemelor, care, în 1946, după înfrîngerea ţării sale în cel de-al doilea război mondial, a fost silit să renunţe la dreptul divin. Sub conducerea sa, Japonia şi-a câştigat statutul de mare putere asiatică. Zic eu că merită să-i fie onorată memoria!

Hii….azi e ziua internaţională a dansului!!! mergem la dans luumeee

şi dacă tot veni vorba de dans, ţin să-l felicit pe un dansator emerit al orăşelului Hînceşti, un prieten şi coleg de facultate, Timaty on the move îi doresc multă fericire şi sănătate, iubire şi mult succes!!!

Hristos a înviat!!!

E zi de sărbătoare, toată lumea se bucură. Familiile se reunesc în jurul mesei şi deapănă amintiri. Unii revin acasă poate după mult timp petrecut departe, paştele fiind ocazie perfectă de reîntâlnire cu cei dragi sufletului.

Îmi amintesc cu nostalgie de paştele petrecut la ţară, la bunici…sunt amintiri pe cât de vii, pe atât de vagi, dar oricum n-ar fi mă duc pe aripile trecutului spre dulcea-mi copilărie.

La sat sărbătorile sunt speciale prin felul lor de a fi; şi de fapt nu sunt altfel, sunt exact aşa cum trebuie să fie, conservate aproape intact, nu sunt denaturate aşa cum se întâmplă din păcate în mediul urban. Copii asfaltului au o altă realitate, o realitate de beton, de motoare, de conexiune internet….iar toate acestea schimbă esenţial spiritul sărbătorii. Copilul asfaltului din mine simte nevoia de pământ, de aer nepoluat, de iarbă proaspătă, simte nevoia de tradiţii populare, poate chiar nevoia de oameni naivi şi inocenţi ai pământului, cu un univers atât de diferit de al nostru…cu toate astea sunt conştientă că nu rezist la ţară mai mult de două zile….nu ştiu dacă e din păcate sau din fericire….

Era probabil ultima dată când am asistat la slujba de înviere în sat la bunici….eram destul de mică, dar totuşi îmi amintesc…. în sat totul e diferit, până şi credinţa oamenilor în Dumnezeu e diferită….Era noapte, răcoare, întreg satul adunat în jurul bisericii aşteptând cuminţi să primească Lumina…era magic…

Nu ştiu cum e în alte părţi, dar în sat la bunica era o tradiţie de paşti (nu ştiu dacă s-a mai păstrat k n-am fost akolo de mii de ani) În noaptea învierii, lângă biserică tinerii aprindeau un rug…aşa a fost şi în noaptea ceea despre care vă povestesc….chiar şi acum simt căldura focului degajat din roată. Un foc maare, nu era poate atât de mare pe cât eram eu de mică, dar oricum… nu era Paşte fără rug, devenise un simbol al sărbătorii… şi era aşa de frumoos….unde mai pui că eram mică şi atunci totul mi se părea simplu şi frumos

Revin la ideea că în oraş tradiţiile se pierd…şi e păcat…e păcat pentru că tradiţiile sunt cele care leagă oamenii şi îi dau contur de naţiune…

Nu degeaba spunea autorul că Veşnicia s-a născut la sat…şi câtă dreptate avea….

Paşte fericit!!!

Sărbătoarea Învierii să fie pentru toţi un prilej de bucurie şi de reconfirmare a credinţei. Acum e momentul să începem să fim mai buni, mai curaţi în suflet şi în gândire, să ne iubim aproapele şi să dăruim tuturor bucurie.

Un mare artist al Renaşterii spunea: “iubesc omul, nu oamenii”. Vă doresc să reînvăţaţi să iubiţi cea mai mare creaţie a lui Dumnezeu – “Omul” -, vă doresc să reînvăţaţi să apreciaţi micile momente de bucurie care ne fac viaţa mai luminoasă, vă doresc să reînvăţaţi să observaţi albastrul cerului, verdele copacilor, ciripitul păsărilor, mirosul ierbii, inocenţa animalelor şi să înţelegeţi că toate astea au fost create anume pentru noi şi din acest motiv trebuie să le păstrăm intacte.

Lumina sfântă să vă inunde sufletele şi ochii, dragostea lui Dumnezeu pentru lume şi dragostea celor din jur să vă încălzească, Îngerii să vă protejeze de rele.

PAŞTE FERICIT!!!

Criză de inspiraţie

De câteva zile stă blogul meu fără să-i trag nici cea mai mică atenţie….mi-e frică că nu se supere cumva:)

Dar faza e că nu ştiu ce să scriu, chiar dacă vreau….şi nu pentru că nu se întâmplă nimic în viaţa mea, dimpotrivă, dar uite că nu gasesc mesajul potrivit care vreau să-l transmit…

Despre ce vrei să-ţi povestesc? despre Rwanda? ok, îţi povestesc despre Rwanda…. poate despre studii universitare în Republic of Moldova? aş putea spune muuuuuuuuuuulte…şi o să zic tot ce am pe suflet la capitolul ăsta la un moment dat, nu acum….

poate vrei să auzi despre artă ceva…..a, sau ceva analiză politică?

Promit solemn că foarte curând o să te delectezi cu o comunicare profundă despre importanţa relaţiilor moldo-polone din periada medievală pentru realitatea actuală a spaţiului pruto-nistrean!!! mai multe detalii despre subiect nu dau, patom siurpriz budet….

O, ar fi interesant să-ţi povestesc despre experienţa mea din armata…super draguţă perioadă mi-i dor uneori de camarazii de luptă…heh… ce vremuri….

Mda, nu ştiu dacă ţi-ar fi interesant să auzi despre planurile mele de viitor….despre studii postuniversitare sau despre….nu mai ştiu ce….

Aş putea să-ţi zic despre planurile de vara aceasta, dar nu vreau să vorbesc acum despre asta, o las tot la capitolul surprize

mmm….să te felicit cu Învierea? Da, sigur că Da…dar o s-o fac mâine, în ajun….apropo mi-e dor de paştele sărbătorit la ţară…nu mai ştiu cum e asta….

vreau un pic de ceai, merg la bucătărie să-mi fac. dacă vrei şi tu vino, te aştept

Ghosts of Rwanda (2)

Ghosts of Rwanda

ONU: omenirea se află la limita de supravieţuire

Viteza cu care sînt utilizate resursele planetei în ultimele 20 de ani, a adus omenirea la “limita supravieţuirii”, scrie ziarul The Times, făcînd trimitere la o cercetare efectuată pentru Organizaţia Naţiunilor Unite. Conform raportului:

- în prezent pentru fiecare persoană este necesar cu o treime mai multe resurse decît poate oferi planeta,

- 23% din mamifere şi 12% din păsări, sînt pe cale de dispariţie,

- anual zeci din cele mai mari rîuri din lume seacă.

În cercetarea efectuată mai sînt oferite următoarele date statistice:

- în ultimii 20 de ani populaţia Pămîntului a crescut cu 34%,

- anual dispar 73 de mii metri pătraţi de păşuni, 75 de mii de oameni decedează în urma dezastrelor naturale,

- 3 milioane de locuitori al Pămîntului mor anual din cauza bolilor,

- în ultimii 2 ani cantitatea peştelui de apă dulce s-a redus cu 50%, iar suprafaţa pămînturilor folosite în agricultură s-a majorat cu 39%.

32

Au mai rămas 32 de zile…32 numai…nu-mi vine să cred…..32….

mă simt de parcă aş avea aripi….iar peste 32 de zile o să le am la propriu…. i’m so excited !!!!

mă uit la verdele crud al copacilor şi le simt vitalitatea cum îmi curge prin sânge….nu pot să-mi explic mie însumi această stare….. nu-mi dau seama ce este….euforie….fericire….teamă poate…. Oh My God!!! it is so, but so exciting…

oare aştept cu nerăbdare să treacă aceste 32 de zile sau  încerc să mă agăţ cu toată forţa de ele?

vorba poveştii “cu un ochi râd şi cu altul plâng”, dar sigur că plânsul tot de bucurie e….

maaaaaaaaaaaaaaaan…e aşa de straniu…. 32…. e mult sau puţin? o să ştiu răspuns la această întrebare doar când o să treacă…

32!

Noua Generaţie – viitorul ţării! Implică-te!

Organizaţia de Tineret a PPCD “Noua Generaţie“, în colaborare cu Fundaţia pentru Tineret din Republica Moldova, desfăşoară, în perioada 14-24 aprilie 2008, campania „Un bănuţ pentru un micuţ”.

Cu banii colectaţi în cadrul campaniei vor fi procurate haine pentru copiii de la orfelinatul “Azimut” din oraşul Soroca.

În pragul Sfintelor Sărbători de Paşti, fii alături de cei care au nevoie de ajutorul tău.

Nu fi indiferent, participă şi tu !!!

Date de contact:

Tel. Fix – 022 238633

Tel mobil – 079774450

E-mail : titipotinga@yahoo.com

Chişinău, str. Nicolae Iorga 8

Pentru depuneri bancare aveţi

Rechizitele bancare:

Fundaţia pentru Tineret din Republica Moldova

cont.nr: 2224901387

Banca Comercială Română Chişinău SA

Cod: RNCBMD2X

Despre oboseală, workaholism şi mici bucurii

Azi şi-a desfăşurat lucrările conferinţa ştiinţifică Symposia Studentium în candul Ulim…de la 09.30 până la 17.00….cu o pauză de aproximativ juma de oră în care n-am reuşit să mănânc, deci am stat flămândă Am avut 2 comunicări, una care îmi place la nebunie…despre Rwanda evident: “Disfuncţionalităţi de sistem în managementul conflictelor: ONU vs. Rwanda” şi alta, care îmi place şi ea, dar i-am acordat prea puţin timp: “Aromânii în secolul al XX-lea: între asimilare şi conservare a identităţii”.

am obosit…..nu din cauza k aş fi depus mult efort, dar până la urmă te simţi foarte obosit, iar cel mai interesant lucru e că maine am examen la Istoria Diplomaţiei…apropo succes mie….şi nu mai sânt în stare să citesc sau să mai învâţ câte ceva…

A fost o conferinţă interesantă, comunicările studenţilor fiind dintre cele mai originale. În cadrul şedinţei plenare o masterandă la facultatea de psihologie a prezentat o cercetare despre workaholism. Am ascultat cu interes această comunicare şi chiar dacă domnu’ rector i-a zis k n-are dreptate k tre de muncit muncit muncit până te dai cu capul de pereţi, există situaţii triste, nefericite când workaholismul te “bagă în spital” la modul cel mai serios vorbind (această constatare îmi aparţine, dat fiind faptul că masteranda s-a referit la consecinţe mult mai soft ale workaholismului)

A, da, să nu uit să menţionez k după şedinţa plenară au loc şedinţele în secţiuni unde studenţii îşi expun lucrările. Eu deci am fost şi la secţiunea Istorie şi la secţiunea RI… doamna decan m-a întrebat de ce m-am avântat cu 2 comunicări; motivul e faptul că anul trecut mi-a fost lene să particip şi am vrut să recuperez.

După o zi absolut obositoare, în condiţiile în care mai am mâine şi un exam, am şi mici bucurii….

He He….am luat locul III la secţiunea RI şi nici macar nu ştiam că conferinţa este şi un concurs , dar asta aşa…nu-i mare realizare….

Cel mai fain lucru: am descoperit la mine la facultate încă un fan Rwanda

Ura!!! deja sântem 2, nu mai sunt singură în Moldova cu aşa preferinţe stranii